Micule muzician,
Mai ții minte prima ta zi la Sonore? Erai atât de speriat și, totuși, atât de nerăbdător să descoperi muzica. Sau poate că păreai speriat, dar, de fapt, ,,frica” ta era masca unei emoții greu de stăpânit pentru că tocmai ce intrai într-o lume necunoscută, dar inimaginabil de frumoasă. Mi-ai povestit, timid, că îți plac sunetele și că ți se par fascinante. Ai studiat cu privirea, atent, fiecare instrument muzical aflat în sala de curs. Ai apăsat, cu o curiozitate greu de stăpânit, câteva clape albe pe pian și te-ai jucat cu corzile de la chitară. Era o zi de sâmbătă puțin mohorâtă, dar zâmbetul și entuziasmul tău au adus soarele la noi în școală.
La câteva minute după ce am început să ne cunoaștem mai bine, mi-ai împărtășit faptul că, de curând, te-ai uitat la un musical pe care l-ai reluat de încă două ori pentru că ți-a plăcut foarte mult. Din acest motiv erai încrezător că știi toate versurile pieselor din film. Așa că, împreună, am făcut un pact secret: mi-ai promis că îmi cânți una din aceste piese dacă mă alătur ție. Evident că nu te-am putut refuza. Microfonul a fost pentru tine o provocare. Erai complet absorbit de cum se aude vocea ta în boxe. Dar, te felicit! M-ai impresionat foarte mult și mă bucur că, după această experiență, ai mai cântat încă 3 piese. Pentru mine a fost un semn clar că orele de canto sunt favoritele tale și că, înainte de orice, vocea este instrumentul tău preferat!
Aproape de finalul orei noastre de muzică, pentru o clipă, privirea ți-a fost furată de un mic instrument aflat pe marginea din stânga a pianului maro. Părea o chitară aflată la o distanță de câțiva metri depărtare pentru că îți părea foarte mică. Te-ai oprit din cântat și ai rămas o clipă cu privirea fixată, încercând probabil să cauți în mintea ta denumirea instrumentului, dar nu părea să ai prea mare succes. Așa că m-am ridicat de la pian și ți-am pus micul instrument în brațe. Erau ukulelele! ”Oau!”, a fost reacția ta, continuând să te uiți cu ochi mari la instrument. Ți-ai exprimat dorința de a încerca să cânți puțin la ukulele și te-am urmărit impresionată de rapiditatea cu care reușeai să legi sunetele.
Fericit, la finalul orei mi-ai oferit o îmbrățișare! Pentru mine și, între noi fie vorba, pentru orice profesor de la Sonore, mulțumirea și fericirea fiecărui elev de la finalul lecției de muzică este cea mai frumoasă realizare! Chiar dacă alegi să studiezi pian, canto, chitară, ukulele, cor sau teoria muzicii, faptul că termini orele de curs plin de voie bună, cu zâmbetul larg, încântat de tot ceea ce ai învățat este pentru noi cea mai mare împlinire. Din când în când mai sunt și zile când lucrurile nu ies așa cum ne-am propus, când nu ies anumite pasaje muzicale, ne încruntăm și ne pierdem speranța. Dar, o să vezi că, cu puțină răbdare, facem minuni! Până la urmă, muzica este magie, nu?
Sunt foarte mândră de tine și te admir pentru cum evoluezi! Indiferent care va fi drumul tău mai târziu, ai potențialul să faci lucruri mărețe. Nu renunța atunci când e mai greu pentru că tocmai aceste momente dificile sunt cele care te fac mai bun.
Eu te voi aștepta de fiecare dată cu drag la cursurile noastre! Dacă ai întrebări, nedumeriri sau pur și simplu vrei să îmi povestești ceva care te face fericit, eu sunt aici să te ascult. În mine vei avea întotdeauna un PRIETEN.
Cu drag,
Profesorul tău de muzică de la Sonore