La începutul secolului trecut gripa spaniolă ucidea peste 50 de milioane de oameni din întreaga lume. Cu toate că virusul anunța a fi extrem de devastator (se spune că ar fi ucis mai mulți oameni decât ambele Războaie Mondiale la un loc), cultura a avut mai puțin de suferit decât la momentul actual.
Mai mulți cercetători din domeniul medicinei susțin că gripa spaniolă a fost cea mai tragică catastrofă a secolului XX. Aproape 500 de milioane de oameni ar fi fost infectați la acel moment. O cifră cu adevărat tragică mai ales dacă ne gândim că reprezenta un sfert din populația lumii de la acel moment.
Desigur, rată mortalităţii a fost și ea extrem de ridicată, de 5-10%, faţă de 0.1%, rata mortalităţii epidemiilor ulterioare de gripă. În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populația din acea perioadă, atingând o rată a mortalității de 20% în unele zone. În Marea Britanie au decedat 200.000 de oameni; în Franța peste 400.000. Spania a fost una dintre țările cele mai afectate, cu 8 milioane de infectați și aproximativ 300.000 morți.
Și în Statele Unite ale Americii (SUA) gripa spaniolă a făcut ravagii. Aproape 28% din populație a fost afectată și peste 500.000 de oameni au murit. Cu toate acestea, un articol din The New York Times menționează că, în mod surprinzător, efectele pandemiei asupra culturii muzicale de pe continental american au fost relativ mici: concertele și manifestările culturale de la începutul pandemiei au fost reprogramate pentru peste câteva săptămâni, dar nu anulate, deși pandemia de gripă spaniolă a durat mai bine de 2 ani.
Femei pe stradă purtând măști improvizate pentru a se apăra de virus. Sursa: www.digi24.ro
Însă, gripa spaniolă nu a avut un impact negativ puternic asupra culturii muzicale așa cum amenință să o facă actuala pandemie de coronavirus. Când lucrurile păreau să se mai liniștească, în anul 1919, viața muzicală s-a întors la normalitate. Un jurnalist estima, într-un articol din ,,Musical America”, că daunele financiare din industria muzicală se ridicau la nivel mondial, la acel moment, undeva la 5 milioane de dolari (echivalentul a 85.5 milioane de dolari astăzi).
Pandemia de gripă spaniolă a fost catalogată, pe atunci, drept ,,un eveniment temporar care produce inconveniențe și nimic mai mult”. Cu alte cuvinte, nu a fost luată atât de în serios astfel încât toate evenimentele culturale să fie sistate. Principala problemă și grijă a tuturor era războiul.
La începutul sezonului cultural, majoritatea Orchestrelor și ansamblurilor de muzică clasică și-au suspendat activitatea doar pet imp de weekend. În restul zilelor, industria muzicii clasice a rămas neatinsă, iar viitorul era privit cu pozitivism.
Orchestra Simfonică din Cincinnati își desfășura activitatea într-un sat din apropierea marelui oraș pentru a respecta regulile de distanțare socială impuse la acea vreme. Deși oamenii erau convinși că situația nu este atât de gravă, iată că unii dintre cei care se aflau la conducerea instituțiilor culturale își exprimau, totuși, îngrijorarea; un concert dedicat copiilor a fost suspendat din cauza solicitării participanților. Metropolitan Opera a anulat câteva spectacole din cauza îmbolnăvirii unora dintre cântăreți. Binecunoscutul violinist rus Jascha Heifetz și pianistul Lev Ornstein s-au retras din viața dedicată scenei din cauza îmbolnăvirii cu gripă.
Ce s-a întâmplat cu muzica pop sau jazz?
Deși nu există informații numeroase cu privire la efectul gripei spaniole asupra muzicii pop, în muzica jazz se pare că unele formații au fost nevoite să își anuleze turneele. Louis Armstrong, care avea 17 ani, participa la mici evenimente în afara orașului unde cânta muzică country. Mai multe piese intitulate ,,The Influenza Blues” care făceau referire la marea pandemie au fost publicate la acel moment.
În timpul pandemiei din 1918 au fost compuse diverse piese intitulate ”Influenza Blue”, făcând referire la dificultatea acelor momente. Sursa: digi24.ro
Virusul gripei spaniole s-a răspândit cu rapiditate din cauza faptului că mai multe orașe refuzau să renunțe la manifestările publice.
”Oamenii au trăit cu impresia greșită că puteau participa și organiza orice eveniment care avea loc în aer liber. Ei credeau că nu se expun niciun risc pentru că șansele ca virusul să se răspândească erau mici”
Chiar dacă muzica a supraviețuit gripei spaniole, pierderile au fost enorme. În San Francisco, Uniunea Muzicienilor s-a luptat pentru a elimina interdicția pe o lună de a deschide teatrele. În luna noiembrie 1918 sălile marilor centre culturale de pe Coasta de Est și Coasta de Vest erau pline cu spectatori.
Așadar, impactul gripei asupra culturii și artei în general nu a fost unul major. Pandemia a atins foarte puțin această industrie, deși la nivel global a omorât milioane de oameni. Nu există detalii clare care să ateste faptul că instituțiile de cultură au suferit pierderi semnificative din punct de vedere financiar. Și dacă ar exista, astăzi, în contextul pandemiei de coronavirus, lucrurile se arată mai grave.
Ceea ce a salvat muzica atunci a fost faptul că oamenii erau mari consumatori de cultură, apreciau și aveau nevoie de muzică. Era ceva fără de care nu puteau trăi.
Întregul articol în limba engleză poate fi citit aici.