fbpx

Una dintre cele mai îndrăgite artiste din România, prezentatoare și realizatoare de emisiuni radio-TV și reprezentanta României la Concursul Internațional Eurovision din 2010 (alături de Ovi), Paula Seling ne-a oferit un interviu prietenos și sincer despre începuturile sale muzicale.

Dragă Paula, cariera ta este o inspirație pentru mulți artiști la început de drum. Cum a pornit drumul tău în direcția muzicii?

Cred ca nu greșesc când spun ca am pornit pe acest drum încă de la vârsta de 6 ani, cand am început să studiez pianul la Școala de Arte din Baia Mare. Mi-a plăcut mereu să cânt, iar satisfacțiile au fost și mai mari când am început să particip la concursuri și să câștig. Pianul era instrumentul meu principal și, mai apoi, m-a ajutat enorm în carieră, la studiu, compoziție și interpretarea pieselor. Vocal, am studiat bel-canto în perioada gimnaziului mai mult, dar am fost mereu în corul școlii și, pentru că aveam rezultate, am fost și solistă de câteva ori. În liceu m-am înscris la Școala Populară de Arte unde am intrat în prima mea trupă, ,,Enders”. Am fost la multe festivaluri împreună și, după terminarea liceului, eu am continuat să cânt. În 1997 m-am înscris la Festivalul Mamaia unde am câștigat Trofeul. Apoi a început totul să curgă ușor.

Când ai fost mică ce muzică ți-a fost inspirație și, ulterior, influență în carieră? Oferă-ne câteva nume de artiști care te-au ajutat să îți descoperi stilul.

Cand eram mică eram îndrăgostită de Vangelis și de Jean-Michel Jarre, stăteam cu fratele meu și ne imaginam că dirijam orchestra care interpreta albumul pe care îl aveam. Mai târziu eram înnebunită după albumul ,,Charriots of Fire”. După ce m-am înscris la Școala Populară de Arte, am început să studiez Mezzo Forte, Dream Theatre, Ella Fitzgerald, Chaka Khan, Mariah Carey, Whitney Houston, Patti LaBelle etc.

Ce găsim acum în playlist-ul tău?

În ultima perioada ascult mai mult muzică clasică pentru că face să îmi iau gândul de la preocupările zilnice.

A fost vreun moment în viață când ai simțit că muzica ocupă un loc secund în rândul preocupărilor tale?

Oarecum; mai mult în perioadele când am avut de susținut examenul de Bacalaureat sau admiterea la Facultatea de Jurnalism.

Te-ai gândit sau ți-ar fi plăcut să optezi pentru altă meserie?

Nu cred… Muzica mă face să simt că am un dar și un rost.

Cât timp acorzi repetițiilor și studiului individual? Pauzele sunt și ele bune?

Studiez zilnic, cu pauze mai mari dacă am perioade solicitante, cu spectacole multe. Am învățat să simt când gâtul îmi este obosit și știu, deja, echilibrul între perioadele pline și cele de odihnă.

Consideri că o educație muzicală precoce ajută?

Sunt sigură că ajută. Dezvoltă creierul, felul în care gândim, diversifică și amplifică procesele gândirii. Sunt recunoscătoare părinților mei pentru că au decis ca eu să studiez muzica de mic copil.

Este vreodată prea târziu pentru muzică?

Nu este prea târziu, la nivel de amator, însă, pentru a deveni profesionist, ca în orice domeniu, trebuie să începi cât mai devreme.

Cât de important este să ai un îndrumător când pornești pe drumul muzicii?

În general este indicat să ai îndrumător. Mai sunt și genii autodidacte, însă acestea sunt rare. Un profesor bun poate să facă diferența între o materie pe care o simți ca una oarecare și transformarea acesteia în reală pasiune. Profesorul este cheia!

Ce consideri că a determinat această lipsă de interes față de educația muzicală în școlile de stat?

Motivele sunt multiple. De exemplu, în mediul rural nu prea sunt profesori calificați de muzică, ci muzica apare ca o completare în catedrele școlare. Sunt copii care nu conștientizează importanța studiului muzicii. Mai cred că programa și metoda sunt depășite; programele trebuie să motiveze copilul pentru studiul muzicii.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată în cariera ta muzicală?

Să găsesc inspirația de a scrie muzica în inima mea. Eram convinsă că nu am acest dar, însă cu ajutorul potrivit am început sa învăț cum se compun piese.

Ce sfat le-ai da tuturor celor care își doresc să cânte, însă, poate, nu au curajul necesar?

Cântatul este un act pe care îl facem pentru noi, pentru bucuria de a dărui. Nu se pune problema de curaj, ci de motivație. Daca asta îți face placere și îți aduce bucurie, studiază până când simți că ești sigur pe tine. Ulterior, nu se mai poate întampla nimic rău pentru că vei simți muzica la nivel instinctiv.

Sunt oameni care visează să cânte, într-o bună zi, pe scenă în fața a mii de spectatori, asemeni ție. Există vreo rețetă a succesului pe care o pot urma?

Să-ți dăruiești inima prin cântec, să fii sincer cu tine însuți, să studiezi zilnic și cu toată inima, să te dăruiești muzicii cu tot ce ai.